Ce mai uită românii prin cărți

Scris de Clandestino

Vă invităm să vă cufundați în minunata lume a lecturii. Din experiențele anticarilor și bibliotecarilor consultați de Clandestino.ro, rezultă că puteți câștiga oricând o rețetă medicală, o bancnotă de 100 de euro, un extemporal de nota 4, o floare de colț, o fotografie a persoanei iubite de altcineva sau un buletin. Răsfoiți și nu veți regreta!

Iată ce-am găsit deocamdată noi, într-o singură vizită la anticariat:

  • O fișă muzicală, într-o ediție a romanului „Zenobia” de Gellu Naum. Pe pătrățelul de hârtie scrie: „Titlu dat de mine: Jazz 5. J’aime flanêr sur les grands boulevards”. E o piesă de-a lui Yves Montand.
  • Un articol intitulat „65 de ani de la Unirea tuturor românilor”. Pe verso e o filă de calendar, pentru luna decembrie a anului 1983. Cartea se cheamă „Viața și opera lui Cuza Vodă” și e semnată de Constantin C. Giurescu.
  • Un plic roz simplu, într-un „Dicționar de americanisme” de F. Ionescu.
  • Între paginile unei „Istorii a muzeelor din România” e o compunere trasă la xerox pentru uzul elevilor brăileni plecați în excursie la București. Un copil a completat cu creionul spațiile punctate. Iată un scurt extras: „Dacă am putea privi capitala de sus, dintr-un elicopter, ce credeți că am vedea? Răspuns: apar principalele artere de circulație, clădirile cele mai importante, Dâmbovița, mașinile care circulă ca un furnicar”.

GEORGE. Nu e chiar anticar, păzește doar cărțile altcuiva, fix lângă gura de metrou de la Universitate (București):

  • O bancnotă de 100 de dolari. „Eram într-o criză accentuată, prin ‘90-‘91. Am dat darul la nuntă la frate-miu. Nici cartofi nu mai aveam, și copilul avea nevoie de medicamente. Și am luat niște reviste auto – mie-mi plac mașinile -, îi zic lui fiu-meu să ne uităm prin ele, pe balcon. Deschid și văd hârtia plutind, așa… Mă întreabă nevastă-mea: «Ce-i acolo?». Zic: «Nimic, o hârtie». Am luat de mâncare, i-am îmbrăcat. A fost cea mai mare sumă pe care am găsit-o în viața mea”.

GHEORGHE CĂPRUCIU, anticar și colecționar de cactuși din zona Obor (București):

  • Buletine. „Chiar ieri am găsit unul. Când am dat de primul buletin, am vrut să-l dau celor de la Poliția Comunitară, că treceau pe aici. Le-am zis: «Uitați, mai e valabil un an». Au spus că ei nu se ocupă cu așa ceva. I-am întrebat: «Bun, dar cu ce vă ocupați?». Cei de la Poliția Comunitară sunt niște păcălici”.
  • O floare de colț presată;
  • Rețete medicale;
  • Hârtii interbelice;
  • Felicitări;
  • Timbre;
  • O hârtie de 100 de euro. „Dacă am trăi într-o țară normală, ar trebui să-i dăm la Poliție”.

ANGELICA MARCU, bibliotecar școlar, Huși (județul Vaslui):

  • Extemporale. „de exemplu, am găsit unul într-un manual de limba română care arăta jalnic. Luase 4, se vedea că era un copil slab. Când le dau cărțile, le zic copiilor: «Vedeți, că vă pun câte-o întrebare din carte când o aduceți înapoi». Unul avea «Moara cu noroc» și l-am întrebat câte frunze avea copacul de care Lică Sămădăul s-a dat cu capul. Elevul s-a uitat la mine de parcă eram nebună. Dar, dacă ar fi citit, ar fi știut că era uscat copacul. De cele mai multe ori nu termină de citit cărțile”.
  • Certificate de naștere;
  • Bilețele de dragoste.
  • Hârtiuțe cu numere de telefon.

IULICĂ, anticar, fost sudor, Universitate (București):

  • Bani vechi. „Erau de pe vremea lui Iliescu. Nici la bancă nu-i primea”;
  • Poezii naive;
  • Fotografii.

ROMEO VASILE RĂUS, anticar „ecologist, că ne-au avansat, avem un grad peste boschetari”, Tineretului (București):

  • 100 de dolari. „Am vândut cartea cu trei lei. Vine omul după o oră și jumătate: «Dom’le, eu ți-am dat trei lei, dar uite că am găsit 100 de dolari în carte. Hai să mergem la schimbul valutar». Am fost după Piața Norilor, la biserică. Schimbăm suta. N-a vrut să ia nimic, mi-a lăsat mie. Eu nu le caut când le iau.”
  • Cineva și-a uitat odată portmoneul când alegea o carte, dar asta nu se pune.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *