Din viața unui bec-minune

Scris de Clandestino

E cumva reconfortant să-l știi acolo. Cel mai vechi bec din lume arde de 111 ani într-o stație de pompieri din orășelul Livermore (California). Cu pauză de o săptămână, ce-i drept: în 1937, construcția care-l găzduiește a fost renovată. Becul-minune are o cameră de supraveghere numai a lui – a doua cameră din viața sa, pentru că cea inițială s-a stricat după doar trei ani.

Imaginile, updatate odată la 30 de secunde, pot fi văzute pe site-ul www.centennialbulb.org. Pe 8 iunie 2001, într-o vineri, comunitatea i-a sărbătorit centenarul cu un grătar și muzică din „tinerețe”, cum se cuvine unui veteran simpatic.

Un filament de carbon încîlcit și aparent plăpînd, o lumină chioară aruncată cu superioritatea supraviețuitorului asupra unui secol nebun, crud, duios, glorios, stupid. Lângă becul din Livermore, creat de Adolphe A. Chaillet pentru compania electrică Shelby, omenirea a avut timp să așeze o lungă serie de simboluri. De exemplu, pe o foaie cît se poate de oficială, cu antet și semnătură, președintele George W. Bush a scris că sub globul de sticlă e concentrată inventitatea americanului. Alții îi măsoară viața electrică în vieți de om sau vorbesc, cu aerul specialistului, despre cît de bun e filamentul de carbon, spre deosebire de cel cu mercur. Există și o carte de povești în care invenția lui Chaillet e personaj principal: pe copertă e un bec aprins deasupra unui pat, iar în pat e un copil care zîmbește în somn. Iar copiii cresc și intră pe site să vadă că se întîmplă uneori ca poveștile să fie adevărate, asta li se pare „cool” și „uimitor”.

Mai sunt persoane care își manifestă dorința de a cumpăra becul în caz că se va stinge în timpul vieții lor, persoane care-și pun întrebări, care împart posibile instrucțiuni de folosire, într-o engleză pentru care-și cer iertare. În cartea de oaspeți a site-ului se află și un „autodenunț” al unui fost puști obraznic: la sfârșitul anilor ’60 învăța la o școală învecinată stației de pompieri și se urca pe o clădire din apropiere, și de acolo a încercat în repetate rânduri să spargă becul cu pietre. Acum se uită înapoi și își aseamănă străduințele copilărești cu atacurile teroriste care au zguduit America. „Cum ar arăta viața dacă toate încercările noastre stupide ar fi încununate de succes?”, se întreabă el. Cineva e de părere că ar trebui instalat alături încă un bec – fie și unul trecător – care să-i țină „bătrînului” de urît.

Un om de pe un alt continent i-a spus „îngrijitorului” becului că se uită întruna la imagini, pentru că lui i se pare că atîta vreme cît becul stă aprins mai există speranță pentru lumea asta. Dar asta e o prostie, desigur.


Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *