Există planetă pentru bătrâni

Scris de Clandestino

Ne-am pierdut mult din entuziasm, după doar cîteva decenii de cînd am început să scoatem capul pe geam, spre alte lumi. S-a ales praful de imensele telescoape, de confortabila capsulă prinsă cu nituri, de satelitul natural cu față umană imaginate pentru noi de Georges Méliès în celebra sa „Călătorie către Lună”, la începutul secolului trecut.

N-am ținut ritmul progresului, ăsta-i adevărul. În 1930, filmul „Just imagine” voia să pompeze puțin optimism în plină recesiune și-i servea americanului pe tavă felii de timp groase de 50 de ani, din care se puteau desprinde cîteva concluzii de bun simț. Pe scurt, dacă în 1880 omul de rând trăia la lumina lămpii cu gaz și mergea cu trăsura, iar contemporaneitatea i-a adus mașini și o gamă întreagă de minuni electrice, cum va trăi urmașul său în anul 1980? Păi va avea număr în loc de nume, va locui într-un soi de zgîrie-nori conectat cu alte zeci prin pasaje dichisite, va conduce avion personal în loc de mașină. Nici măcar nu era un viitor spectaculos, era un viitor logic.

Ne-am lenevit, mai ales după ce-am terminat-o cu Războiul Rece: ce rost avea să mai dovedim ceva, dacă nu mai era nimeni să se mire de isprava noastră, să-l treacă fiori reci pe șira spinării? A venit vremea colaborării, a cooperării, a conlucrării întru nimic. Suntem atît de buimaci că nici nu mai știm dacă ce-am construit cu chiu, cu vai, e adevărat sau nu: cine știe, poate că am produs aselenizarea în studiourile Hollywood-ului, poate că ne-am mințit singuri. În fine.

„Daily Mail” a publicat recent o știre, spectaculoasă doar după standardele noastre de azi, extrem de mărunte: doi cercetători propun ca peste două decenii să purcedem la colonizarea Planetei Marte, cu două echipe de cîte doi astronauți de peste 60 de ani, îmbarcați în două nave diferite. Acestea ar urma să le fie adăposturi pentru restul vieții, căci biletele ar fi doar dus.  Calculul e extrem de pragmatic: dacă scoatem din calcul combustibilul și proviziile de care e nevoie pentru întoarcerea bătrînilor respectivi pe Pămînt, s-ar face o economie de 80% pentru costul total al misiunii, ceea ce nu-i puțin. Bătrînii ar urma să fie aleși din rîndul miliardarilor excentrici, întrucît ar suporta astfel o parte consistentă din cheltuieli. Cică tehnologia necesară pentru o asemenea misiune există deja, spun cercetătorii: avem șansa istorică de a transforma planeta Marte într-un azil pentru bătrîni miliardari. Noi suntem tineri și ne-am plictisit de atîta spațiu – visăm la cîte o casă mică, undeva la țară.


Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *