INTERVIU: Povestea Mongol Rally a început cu o beție cruntă

Scris de Clandestino

Rob Mills, la picioarele zânelor

Rob Mills e directorul Mongol Rally, o competiție care a transformat o țară uitată din Asia într-un ținut al aventurii. Amicele noastre de la Fire Fairies l-au chemat la petrecerea lor de întoarcere, la București, așa că l-am tras și noi deoparte, pentru câteva întrebări.

Despre aventura zânelor, citiți AICI, AICI, AICI și AICI.

Clandestino: Cum a început acest raliu?

Rob Mills: Povestea a început în 2001, când actualul meu șef, aflat la o universitate din Cehia, și un prieten de-al său, s-au îmbătat cam tare și au cumpărat o mașină. Iar a doua zi s-au gândit: „Bun, și acum ce facem cu ea?”. Au zis: „Hai să mergem undeva, aiurea”. Și destinația care le-a venit în minte a fost Mongolia. Așa că au pornit la drum. N-au ajuns însă până acolo, dar ideea Mongol Rally s-a născut din asta. Și în 2004, după lungi discuții pe internet, s-au găsit șase echipe care să dorească să facă traseul ăsta. Patru echipe au ajuns la destinație. Anul viitor va fi a zecea ediție a raliului, am ajuns de la șase mașini la aproximativ 300.

C: De asta se dă startul în Praga?

Rob: Există această moștenire spirituală, dar nu ăsta era planul inițial. În 2004, am început din Londra, iar patru ani mai târziu a fost o cerere atât de mare din partea echipelor din Spania și Italia, încât am avut trei puncte de start: Marea Britanie, Spania și Italia. Pentru că interesul a devenit tot mai mare și din partea altor țări, Franța și Germania, țările scandinave, am zis: hai să reunim toate echipele și să avem o plecare mare, din Cehia, acolo de unde a plecat ideea.

C: Care sunt țările din care provin cei mai mulți concurenți, în acest moment?

Rob: Topul cinci al celor mai prezente naționalități arată așa: Marea Britanie, SUA, Australia, Spania și Italia. În ultimii ani sunt tot mai mulți italieni, în ciuda crizei din această țară.

C: Cum a apărut cealaltă latură a Mongol Rally, cea caritabilă?

Rob: Am decis de la început că, dacă vom avea mari aventuri, pentru propria distracție, trebuie să folosim publicitatea pentru a strânge bani și să facem acte caritabile. Și chiar a fost un mare succes, din punctul ăsta de vedere. Până acum, am strâns peste 4 milioane de lire sterline. Numai după ediția din acest an s-au adunat aproape 400.000 de lire.

C: A fost cea mai de succes ediție?

Rob: Fie aceasta, fie cea de anul trecut. N-am terminat încă de numărat, pentru că încă vin bani. Dar anticipez că va fi cea mai de succes, cel puțin din punct de vedere filantropic. Ceea ce e mare lucru, având în vedere contextul economic.

C: Cum decurge colaborarea cu statul mongol? Pare o țară de nicăieri, o mare necunoscută…

Rob: Mongolia are reguli foarte stricte la vamă, ceea ce e de înțeles. Dacă vrem să introducem o mașină în țară, trebuie să plătim taxe de import și tot restul, nu intrăm pur și simplu în țară și abandonăm mașinile. Există o responsabilitate morală în toate astea. Așa că avem parte de cooperarea statului mongol. Din punctul lor de vedere, Mongol Rally este una dintre cele mai importante surse de venituri din turism. Raliul este unul dintre primele rezultate care apar pe Google, în momentul în care cauți „Mongolia”. A produs deci interes pentru această țară.

C: Care-i cea mai mișto amintire pe care o ai, din acești ani?

Rob: E o întrebare grea, pentru că trei ani am muncit acolo, iar o dată am participat efectiv. De fiecare dată ai de-a face cu oameni care au parte de cea mai tare experiență din viața lor, când trec linia de sosire. Unii n-au experiențe ieșite din comun, și totuși raliul îi schimbă atât de mult… Sunt mulți oameni care au trecut doar printr-o școală, n-au avut cine știe ce experiențe de viață. Unii ies pentru prima dată din propria țară, e prima lor mare excursie. Iar Mongol Rally e un mare eveniment pentru ei. Și îi schimbă complet, și e absolut extraordinar pentru mine să văd așa ceva. Și apoi ar fi cei care au călătorit destul de mult, iar acum adună povești senzaționale, pentru că sunt invitați la nunți…

C: Fetele de la Fire Fairies au o poveste de la nuntă, dar nu vor s-o spună nimănui.

Rob (râde): Am auzit povestea secretă, dar vor s-o țină așa, iar eu o să le respect dorința. Cine știe ce s-ar putea întâmpla?

C: Care ar fi problemele care apar pe timpul raliului?

Rob: Când sunt atâția oameni, care călătoresc atâta timp, încep să obosească. Merg pe drumuri pe care nu le știu, în care obiceiurile șoferilor sunt altele. Așa că, din păcate, apar și accidente. Cred că majoritatea participanților sunt destul de conștienți de aceste pericole. Din păcate, a existat un accident mortal în 2010. Dar având în vedere numărul echipelor, ne putem considera norocoși. Și aș vrea ca lucrurile să meargă în continuare așa. Cred că important e să-i facem pe oameni să înțeleagă că există pericole potențiale. Dar, pe de altă parte, mai toți trec linia de start gândindu-se că oamenii din alte părți ale lumii sunt periculoși. Au impresia că, imediat ce ies din Europa, vor da de țări pline de bandiți, care îi vor jefui, sub amenințarea armelor. Nu se întâmplă însă niciodată.

C: Deci e o bună ocazie pentru distrugerea unor stereotipuri.

Rob: Absolut. Nu știu care sunt stereotipurile românilor în legătură cu restul lumii, însă vorbind despre cele care vin dinspre Marea Britanie, nu sunt tocmai flatante. Așa că e fain să mergi în toate țările astea și să-ți dai seama că aveai o impresie complet greșită și să lași ospitalitatea localnicilor să-ți schimbe aceste percepții.

C: Care ar fi regulile Mongol Rally? Știu că echipele își pot alege propriul traseu…

Rob: Sunt doar câteva reguli elementare. Membrii echipelor trebuie să-și găsească singuri mașinile și să se descurce pe traseu. Prima regulă a raliului prevede că nu se asigură niciun fel de sprijin material echipelor. Ne ocupăm de start, de finiș, de birocrația legată de introducerea mașinilor în Mongolia, dar tot ce se întâmplă în rest ține de participanți. Nu există un traseu prestabilit. Vehiculul ți-l alegi singur, dar ar fi bine să fie mașini de peste 1,2 litri. Pentru că, la mai puțin de atât, sunt mașini de oraș.  Pe de altă parte, mașinile foarte mari strică din spiritul raliului, pentru că vrem mașini mici care să participe la o mare aventură.

C: Ați vrea să schimbați ceva pentru anii următori?

Rob: Raliul trebuie să se adapteze, destul de regulat. De exemplu, în 2008, Mongolia a schimbat regulile legate de importuri și a devenit foarte scump să introduci în țară mașini foarte vechi. Dacă aduc o mașină mai veche de zece ani, costurile pot depăși 6.000 de dolari, ceea ce e absurd. Așa că am inclus în regulament mențiunea că mașinile trebuie să aibă mai puțin de zece ani.

Anul trecut, am redus numărul ambulanțelor și mașinilor de pompieri care participă. Ăsta a fost unul dintre lucrurile importante pe care le-am făcut: acela de a aduce mașini utilitare din Europa, acolo unde era mare nevoie de ele. Însă în ultimii ani am adus atât de multe, încât nu mai au ce face cu ele. În plus, economia Mongoliei crește rapid, iar o parte din acești bani sunt cheltuiți pentru îmbunătățirea serviciilor medicale. Așa că nu mai aducem ambulanțe și mașini și pompieri.

C: Ce încurajați în schimb?

Rob: Mașinile mici, care pot fi vândute, iar banii pot fi folosiți în scopuri caritabile.

C: Știu că fetele (Fire Fairies – n.r.) s-au ocupat de un centru pentru copii.

Rob: Una dintre „țintele” din acest an a fost ajutarea Lotus Children Center, care se ocupă de copiii dezavantajați din Ulan Bataar. Să le dăm șansa unei educații, acces la servicii medicale. Fetele au lucrat ca voluntari acolo, timp de o săptămână. Așadar, beneficiile Mongol Rally au foarte multe laturi: strângem bani, vindem mașinile și obținem și mai mulți bani, iar unele echipe lucrează apoi ca voluntari. E foarte cool.

C: Ce cauți în România acum?

Rob (râde): Fetele m-au invitat. În ultimii doi ani, am început să avem echipe românești. Anul trecut au fost Paramongols, iar anul acesta două: Dacioții și fetele de la Fire Fairies. Toți românii au fost cool, am rămas în contact. Nu păstrez legătura cu toate echipele, ar fi imposibil. Dar echipele românești chiar au ieșit în evidență. Au făcut și o petrecere grozavă, la ieșirea din România (Vama Veche – n.r.).

C: Dar petrecerea din Mongolia, cea la care participă majoritatea echipelor?

Rob: E epica. Se înregistrează mai multe accidente în timpul petrecerii, decât pe traseu. Pentru asta vin, de fapt. (râde) Aducem tot ce poate oferi Mongolia mai bun, ca distracție: formații, DJ-i, dansatori.

C: Ce le-ați spune unora care au de gând să participe la raliul de anul viitor?

Rob: Un soi de sfat? Aș spune: Vă rog să veniți, însă să nu vă faceți prea multe planuri. Cele mai mari dezastre pe care le-am văzut au plecat de la prea multe planuri: „o să facem asta, asta și asta”. Iar atunci când apare prima chestier care nu merge bine, încep să se zbată ca peștii pe uscat. Flexibilitatea este cheia. În rest, distracție plăcută!

 

 

 


Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *