Omul cu 2000 de porumbei (FOTOREPORTAJ)

Scris de Ciprian

În București trăiesc zeci de mii de porumbei. Vreo două mii dintre ei sunt “copiii” lui Eugenio Sima. Un domn în vârstă de 73 de ani care, ca orice părinte responsabil, îi hrănește pe toți. Zilnic.

N-a făcut asta dintotdeauna. A fost ciclist de performanță, legitimat la clubul Dinamo, și chiar ar fi trebuit să meargă la Olimpiada de la Roma din 1960. Dacă n-ar fi avut probleme cu viza. N-a fost să fie.
Eugenio este de meserie inginer depanator calculatoare. A lucrat de-a lungul vieţii în peste 30 de întreprinderi. Repara orice, de la “fiare de călcat până la spectrofotocolorimetre cu absorbţie atomică”. Porumbeii i-au plăcut dintotdeauna, dar de hrănit îi hrănește doar de 3 ani. Soția îl înțelege și chiar îl ajută cu banii ei din pensie.

L-am cunoscut pe Eugenio Sima cu totul întâmplător în intersecția de la Perla, din Dorobanți, în timp ce arunca grăunțe la porumbei. Două zile mai târziu aveam să particip, în calitate de copilot, într-o mașină definitiv devastată, cu o jumătate de sac plin cu grăunțe în loc de scaun, la un adevărat traseu inițiatic despre hrănirea porumbeilor în București. Un Tico damblagit prin care ai zice că a trecut întreaga istorie a lumii, cu tot cu războaie și calamități. De fapt, are două Tico, aproape identice. Încă n-a fost cazul, dar nu se știe niciodată când rămâne fără unul dintre ele. Sunt două cotețe cu roți în stare perfectă de funcționare.
Ritualul e mereu același, fără excepție. Începe de la Romană, continuă la Perla, în Dorobanți, apoi traseul face un ocol spre parcul din Floreasca, unde sunt mai multe locuri cu porumbei care-și așteaptă masa zilnică. Totul se termină la Liceul Caragiale, tot în Dorobanți. Sunt în total opt locuri unde porumbeii își primesc hrana. Cel puțin două mii, estimarea lui Eugenio.

50 de kilograme de grăunțe. În fiecare zi. Indiferent de vreme, indiferent de starea lui de sănătate. De altfel, Eugenio trebuia să se opereze de două ori până acum la inimă. N-a făcut-o din două motive. Ar fi însemnat mai puțini bani pentru grăunțe, dar și zile întregi în care nu ar fi avut cine să-i hrănească porumbeii.
Pasionat de mic de matematică – a ținut să precizeze că ar putea oferi oricând meditații la algebră – mi-a făcut un calcul rapid în care să-mi arate ce a însemnat pentru el tot acest efort de când s-a apucat să hrănească porumbei: 50 de kilograme de grăunțe într-o zi, o tonă și jumătate într-o lună, 18 tone într-un an, 54 de tone în trei ani. Pare enorm, însă lucrurile sunt departe de a se fi oprit aici. Eugenio Sima nu iubește doar porumbeii. Seara – mai mult seara, pentru că are probleme cu locatarii din blocurile respective – mai hrănește și vreo 60 de pisici și cam 50 de câini. Cu o pensie de 9 milioane, bani care se duc inevitabil doar pe boabe. Și încă puțin din pensia soției.

„E o nebunie!”, mi-a strigat Eugenio de lângă Tico-ul rablagit deşi tocmai ce ne luasem la revedere şi apucasem să ne despărţim. „I-am zis unui prieten, decât sănătos ca tine, mai bine nebun ca mine!”. A râs şi el, am râs şi eu.

FOTO CREDITS: Ciprian Muntele


Tags: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *