Trista epocă post-Nicușor

Scris de Clandestino

L-ai susținut și tu pe Nicușor Dan, bloagăre. Nu știai nimic despre omul ăsta, dar ai ieșit în campanie să zici de ce-l votezi, între o postare cu poze de la curcubeu și un advertorial la ulei de motor pentru care ai luat un bidon de ulei de motor. Așa era trendul, ai căpătat convingeri politice pentru că era pe trend. Tu, care scriai despre amintiri cu bunici când cădeau guverne, tu, care spuneai mereu că politica e o cloacă în care nu merită să te bagi, nici măcar pentru un bidon de ulei de motor din ăla bun. Te temeai de politică pentru că-ți era greu să-ți împarți cei 43 de cititori zilnici în tabere, să fugă apoi cu toții de tine înjurând.

Te-ai mirat să vezi ce simplu e totul cu Nicușor Dan, te-a captivat cantitatea de unanimitate care plutea în spațiul virtual din jurul său. Apoi, câtă pace degaja chipul acela ușor rotofei, ochii aceia blânzi, gulerul scos regulamentar peste pulover. Ai văzut că Simona Tache a avut mii de distribuiri la un articol în care explica, pe puncte, cum îl va vota ea pe Nicușor Dan pentru că nu e politician, ci om ca ea și ca tine, bloagăre. Tudor Chirilă a povestit într-un kilometru de text cum el nu făcea politică, dar l-a întâlnit pe omul Nicușor Dan într-o cafenea și de atunci nimic n-a mai fost la fel. Tolo a scris lucid și cald despre „un om de la capătul lumii” și despre bicicliști, mulți bicicliști. Recunoaște că întâi te-ai uitat câți oameni au dat like și după aia te-au copleșit ideile nicușordaniste despre transformarea Capitalei. Nu te-ai apucat de scris decât după ce-ai văzut că începe să prindă treaba asta cu „de ce votez”, mai ceva ca o gripă sezonieră. Pământul s-a oprit puțin, ca toată lumea să aibă timp să explice de ce votează cu Nicușor Dan.

Când ai scris tu era destul de târziu, bloagăre, și nimeni n-a băgat de seamă. Toată lumea bună își adusese deja contribuția la campanie, ba cu un desen minimalist cu bicicletele care-s bune, ba cu o poză de profil mobilizatoare, ba cu un slogan sau o insignă la pălăriuță, cu ce-a găsit fiecare prin casă. Hipsterii se infectaseră reciproc de activism politic, a fost un fel de zombificare colectivă, dar una cât se poate de pozitivă, întru binele Bucureștiului.

A venit ziua votului și toată lumea din lista ta de prieteni a scris pe Facebook că merge să-l voteze pe Nicușor Dan. L-ai votat și tu în duminica aia sau poate c-ai avut treabă, nu mai știi nici tu. Ideea e că a doua zi te-ai dus la serviciu, locul care-ți oferă nenumărate subiecte pentru pastile nostime de succes, ți-ai văzut de pozele de la curcubeu, de anunțurile agramate ale administratorului de bloc și de Nicușor Dan nici că ți-a mai păsat.

Așa se face că, în primele două săptămâni de după alegeri, numărul articolelor care conțin „Nicușor Dan” a scăzut cu 92,37% în social media și cu 85,5% în presă, arată o monitorizare realizată de mediaiq.ro. Dacă în preajma alegerilor, numărul articolelor despre viața și activitatea sa ajungea aproape de 500 (în condițiile în care câștigătorul, Sorin Oprescu, avea undeva pe la 300 de articole), pe 15 iunie nu erau mai mult de 60 de materiale despre candidatul-minune. Se întrevede însă o revenire spectaculoasă peste patru ani: la următoarele alegeri, desfășurate exclusiv pe Facebook, Nicușor Dan va fi cu siguranță înscăunat.

Foto: www.nicusordan.ro


Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *